Poezie Fecioară înțeleaptă

Fecioară înţeleaptă cu candela aprinsă

Drept untdelemn în glastră având Slăvitul Duh

De dor cutremurată în inima mea plânsă

Aştept, aştept pe Mire s-apară în văzduh.

E-aproape dimineaţa de veacuri aşteptată

Bat clopote bătrâne în aerul târziu.

Când lumea păcătoasă de ură-i frământată

Fecioară înţeleaptă, aceasta vreau să fiu.



Străjer al neprihanei, menit din corn să sune

A mântuirii veste s-aduc la toţi străinii,

Strigând că Domnu-i gata pe-ai Săi aleşi s-adune

Mă-ndrept, mă-ndrept încet spre porţile luminii.

Cu trâmbiţa chemării eu întrupez cuvânt

Că Harul salvator şi astăzi este viu.

Când noaptea nepăsării se-aşterne pe pământ

Străjer al dimineţii, aceasta vreau să fiu.



Ispravnic credincios în lucru-ncredinţat

Sunt aşezat aici de 'Naltul Vistiernic.

Talantul de negoţ ce Domnul mi l-a dat

Eu nu-l ascund, ca robul cel netrebnic.

Şi nu mă ostenesc cu gând de-mbogăţire

Ci pentru El lucrez, căci bine ştiu

Că în curând primi-voi cereasca răsplătire.

Ispravnic credincios, aceasta vreau să fiu.



Ostaş în oastea sfântă a Domnului Isus

În lupta cu vrăjmașul care nicicând nu doarme.

Încins cu adevărul, cu platoşa de sus

Mă lupt, mă lupt acerb, cu-ale Scripturii arme.

Înaintând spre ţintă, sub flamura credinţei

Eu nu dau înapoi, mă-ndrept spre Cel ce-i viu.

Prin valea umbrei morţii, în carul biruinţei,

Ostaşul lui Isus, aceasta vreau să fiu.



Mireasă-mpodobită cu hainele de nuntă

Cu alb de crin pe frunte şi brâu de in subţire

Neobosită-n veghe şi ne-învinsă-n luptă

Alerg, alerg spre ziua scăldată în iubire.

Mi-e inima o floare din glia pământească

În cupa ei, un tremur pluteşte străveziu

Căci în curând sosi-voi în patria cerească.

Mireasa lui Hristos, aceasta vreau să fiu.