Poezie În vas de lut

În vasul meu de lut te port, Isuse,

Şi niciodată nu Te las să pleci.

În inimă sfinţirea mi se-aduse

Şi-n suflet cerul tot Tu mi-l apleci.



Mă scol cu Tine-n gând şi în simţire,

Mă culc cu Tine în târziul stins;

Îmi umple pacea Ta întreaga fire

Şi chipul Tău frumos Îl văd şi-n vis.



M-ai luminat cu candela cea sfântă

Şi mi-ai sădit în lutu-mi flori de rai.

Mi-ai pus pe buze harfă care cântă

Şi m-ai înveşmântat în albu-Ţi strai.



Cuvântul Tău, izvor de apă vie,

Ce curge lin din tronul de azur,

Tu mi l-ai dat neţărmurit şi mie

Sculptând în mine un etern contur.



Te port cu mine în sordida lume

Căci am făcut cu Tine legământ;

Vreau să lucească-n mine sfântu-Ţi Nume

Iar traiul meu, lucească pe pământ.



Dă-mi aur Tu, în faptă şi-n vorbire,

Mi-nalţă gându-n zbor de porumbel

Ascuns cu Tine în Dumnezeire,

Ascuns în mine, Tu, Emanuel!



Fă-mi inima ca jarul din altare,

Iubirea mea să crească mai cu preţ

În Sfânta Sfintelor s-aduc mărgăritare -

Un lanţ bogat din Harul Tău măreţ.



În vasul meu de lut Te port, Isuse,

Ca pe-un ulei de nard, mirositor,

Ca pe-o Esenţă de miresme-aduse

Din veşnicii spre omul muritor.