Poezie CEL VIU !

CEL VIU !

Irisi de cer, cercetand pamantul,

Strabat marea de la rasarit,

Din Infinit apare Cuvantul,

Si-un suflet se naste la zenit.



E viata dintai, e viata de veci,

Samanta ivita-n gradina...

E calea pe care omule treci,

Sa fii tot udat de Lumina.



Faptura-n noita-n Duhul cel Sfant,

Cu rauri de veacuri spre Eden,

Pamantul strabate! dar neanfrant,

Prin credinta, te urca in tren...



Si trage-ma Doamne dupa tine,

Sa trec incet, dar sigur, Valea...

Sa-mi iau crucea zi de zi cu mine,

Stiind caci crucea Ta e Calea...



-Ce-amar e Calvarul pentru Cel Viu!

Pe drumul durerii ia parte:

Pacatul pe cruce-l rabda, sa fiu,

In viata de-apoi, dupa moarte.



Tu esti cel mai frumos dintre oameni!

Salvatorule, venit de sus.

Cu moartea si-nvierea Ta, sameni,

Samanta credintei in Isus.



Piatra sfanta, din cerescul Templu,

Mare Preot si Mijlocitor,

Mantuitor! Cat esti de amplu!

Cat de necuprins Izbavitor!-



Ce este omul ? Tu ne arata !

Cu-ndurare sa ajunga fiu,

Prin Iubirea Ta adevarata,

Pentru veci de veci sa fie viu.