Poezie MARTURISIRE-REMEMBER

MÃRTURISIRE—REMEMBER



Ce ai tu suflete al meu

De te frãmânti întruna?

De-i soare, lunã, sau de-i greu,

Te luptã sã primesti cununa!...



E drept cã drumu-i strâmt si lung,

Si cu dureri mereu împuns,

Dar cu rãbdare-am sã ajung,

Sã-l vãd pe Cel ce-a fost strãpuns.



Si toate câte-n lume-au fost,

Le vom uita -n vesnicie,

Când va rãmâne-al vietii rost,

Sã mosteneascã-o-mpãrãtie.



Pe-acest pãmânt transfigurat,

Mã tot zbat ca sã am parte,

La marea de cristal curat,

Cu viata de dupã moarte.



Dar prin desertul arzãtor,

Cu Legãmânt se avântã,

Acel ce-ntâi, ispãsitor,

Suferinta o-nvesmîntã.



E ziua noastrã cea dintâi!...

—Sãrbãtoarea primãverii!

—E viata noastrã mai întâi,

Cu Pacea dulce - a -nvierii!...