Poezie Zbor

Curg cu sângele meu, chemat de Luminã,

Spre cerul de toamnã poleit cu vis,

Iar trupu-mi pe cruce, ar vrea ca sã ținã,

Iubirea divinã, cu Raiul promis.



Barca-i prea micã în marea cea mare,

Dar trece-așa iute, spre doritul liman,

Încât peste veacuri, un Far îmi apare,

Și-n viațã rãmâne, un suflet sãrman!



Plutesc în azur, cu meteorici sori,

Și zbor printre stele, cu lacrimi, plângând !

Iar timpul și spațiul, mã trec cu fiori,

Sã ard de Iubire, cu imnuri cântând!



Ce navã-i aceasta venitã de sus,

Cu ghirlande de foc, asezate lin,

Cu ani de luminã, ce curg din Isus,

Mã-nalț spre Iubirea la care mã-nchin!