Poezie Vocea martirilor

VOCEA MARTIRILOR



Ecoul milenar şi azi străbate

Prin vremuri grele pân’ la noi

Pătrunde în inimi dedicate

Şi le vorbeşte de sfinţii eroi.



E vocea ce vorbeşte grăitor

Despre acei trimişi la moarte

Ei nu s-au lepădat de Salvator

Ci-au dovedit ataşament prin fapte.



E vocea ce ne spune de credinţa

Ce nu se clatină în vijelii

Şi rodeşte-n viaţă biruinţa

De-a nu clădi pe alte temelii...



Căci temelia unică este Hristos

Ea nu se surpă, ci e stâncă tare

Pe ea martirii au clădit frumos

Vieţi de zel şi consacrare.



Legaţi fiind la stâlpul de ocară

Au preferat să fie despicaţi

Dar nu au renunţat la sfânta Ţară

În faţa morţii n-au fost înspăimântaţi.



Când fost-au daţi fiarelor flămânde

Mulţimile arenelor se amuzau

Dar ochii lor, privirile lor blânde

Pe Nero chiar atunci îl acuzau.



Iar graiul lor şi azi răsună

În universul creştinismului uşor

Ne spune că a Cerului cunună

Se dobândeşte prin duhul jertfitor.



Din Cer şi astăzi glasul de martir

Vorbeşte celor cu urechi deschise

Ei înţeleg c-al suferinţelor potir

Lucrează la-mplinirea nobilelor vise.



Martie, 2006