Poezie Veşnicia mea

Veşnicie bună,

Veşnicie rea,

Cine o să-mi spună

care e a mea ?



De-ar fi cu putinţă,

Gândului rebel,

O îngăduinţă :

Să-mi aleagă el -



Veşnicia bună ?

Veşnicia rea ?

Gândul n-o să-mi spună,

Oricum n-ar putea



Că-n orice secundă,

Acest gând călău,

Mereu mă afundă,

Din rău în mai rău.



Veşnicie bună,

Veşnicie rea,

Cine o să-mi spună?

Cine ar putea ?



Nu-mi e cu putinţă,

Taina s-o rezum,

Cât a mea fiinţă,

Bâjbâie pe drum.



Veşnicie bună,

Veşnicie rea,

Una să rămână,

Alta va pleca.



Stă privirea-mi tristă,

Şi eu, indecis :

Oare mai există...

Iad...şi...Paradis ?



Am privit Calvarul -

Suferinţa Ta,

Ai băut paharul.

Veşnicia mea



a fost regăsită,

Îmi va fi cunună,

Îmi stă pregătită,

Veşnicia bună.