Poezie Ars de-o lacrimă de-a mea

Ars de-o lacrimă de-a mea

cursă proaspătă, ascunsă,

maculată, nepătrunsă,

pe o latură de-a mea.



Curs din mine peste mine,

plâns de mine, plin de mine,

bob de stea şi de pământ

vine-ncins şi cade-n gând,

ciob de stea şi de pământ,

înmulţit cu mine.



Teritoriu cald de mare,

luptând ţărmul cu neţărmul,

o emoţie efemeră

ce-şi ridică scutul dens

în eter...



"Lupta asta am s-o pierd".

Steaua n-are timp nici nume

nu ştiu când m-atinge,

dorm.

Mă prefac învins,

în somn prelins.