Poezie Nu-mi caut cuvinte

Nu-mi caut cuvintele, doar le aştept să vină

Şi-apoi le pun să stea-n candele de lumină,

Le mai transform pe buze-n foc de rug,

În flăcări ce nu ard, nu mistuie, nu fug.



Nu-mi caut cuvinte,doar le chem, chiar de-s puţine

Să se strecoare fără teamă pân la mine,

Spre-a deveni oştiri de seamă le voi pune

să fie-aducătoare de veşti bune.



Nu vreau nici să le urc pe turnuri de veghere,

Doar dezlegate pot să lupte, au putere,

Doar dezlegate au cununi împărăteşti,

Nu-mi caut cuvinte potrivite din poveşti.



Nu mai doresc nici prepeliţe, astăzi cer

bobiţe albe, dulci, să pun într-un omer.

Nu-mi caut cuvinte, le adun de dimineaţă,

Spre a-mi servi o zi de viaţă şi-altă viaţă.



N-am să le las neadunate cât mă-mbie,

Stă legea duhului de viaţă-n ele - vie.

Nu-mi caut cuvintele, eu scutur doar văzduhul

şi le pronunţ apoi...aşa cum le dă Duhul.



Le pun, le-aştept şi le transform, le chem,

Le-adun să mă dezlege de blestem,

Le cer, le scutur, le pronunţ ca mai nainte

aşa cum le dă Duhul...Nu-mi caut cuvinte.