Poezie Dor de cer

Mi-e dor de El, de veşnicie

De început şi de sfârşit,

Mi-e dor de-a Sa împărăţie

Mi-e dor să fiu pentru vecie

Cu El, cu Cel ce m-a iubit.



Mi-e dor să-I simt privirea blândă

În ochii ce-odată au sângerat

Mi-e dor să fiu o clipă lângă

O clipă lungă cât un veac.



Mi-e dor s-ajung odată acasă

Să uit de toate câte-au fost

Mi-e dor să stau cu El la masă

Să-i spun că-n toate El a fost.



Mi-e dor de clipa sfântă-n care

Îmi va şopti cu glasul blând:

"Ferice de aceia care

Au mers prin lacrimi biruind".



Amin.