Poezie Sonet de Iarnă

Sonet de Iarnă



Din cerul negru, înnorat cu-aspect de iarnă

Cad fulgii albi de nea peste pământul rece,

În zbor s-aude-un croncănit de corb ce trece

Şi croncănitul său sinistru, sună ca o goarnă.



În anotimpul iernii, zile multe vom petrece

Văzând cum norii negri continuă să cearnă

Încărcătura lor ce iute pe pământ o toarnă,

În măiestria lor ce nimeni n-o poate întrece.



La munte, peste tot, pe şesurile din câmpii,

Mantia albă de zăpadă în troiene se întinde,

Pe derdeluş, veseli, apar o droaie de copii;



Rotindu-ţi achii peste tot cât poţi cuprinde

Vezi, că-i numai alb, şi-n glasurile lor argintii,

Citeşti cu nostalgie, ce bucurie îi surprinde.



Flavius Laurian Duverna

15 decembrie 2011