Poezie Cuvânt de mulţumire

Cuvânt de-ajuns de mulţumire

Să-ţi dau Isuse, n-am găsit;

Că-n nesfârşita Ta iubire

Mi-ai dat atâta fericire

Cum n-am crezut şi n-am gândit.



Mi-ai dat atâta biruinţă

Isuse-n ceasul cel mai greu;

M-ai învăţat să am credinţă

Şi să aştept în umilinţă –

Ce mare eşti Tu, Domnul meu!



Ai fost alăturea de mine,

M-ai întărit, m-ai ajutat,

M-ai îndemnat să cred în Tine

Şi mi-ai făcut atâta bine,

Deşi nimic n-am meritat.



Sunt copleşită, o, Părinte,

De harul Tău sublim ceresc,

De dragostea Ta cea fierbinte

Şi n-am Isuse, n-am cuvinte

Să pot de-ajuns să-Ţi mulţumesc.



Prin lacrimi doar Ţi-arăt iubirea

Ce-o port în pieptul meu deplin;

Primeşte-mi, Doamne, mulţumirea,

Onoarea, slava şi măririea,

Căci Ţie-n veci Ţi se cuvin!



La cel ce strigă şi Te cheamă

Tu-Ţi pleci urechea şi-i răspunzi;

La cel ce nu-i băgat în seamă

Tu-i dai curaj să nu se teamă

Şi de necazuri îl ascunzi.



Ce bunătate nesfârşită,

Fără de limite Tu ai!

Ce dragoste desăvârşită

Şi bucurie negrăită,

Isuse dulce, Tu îmi dai!



De când eram un plod pe lume,

Fără vreun chip, Tu m-ai văzut;

Mi-ai dat Cuvântul să mă-ndrume

Chemându-mă duios pe nume

Şi-n harul Tău Te-am cunoscut.



Pe braţe-n grija Ta bogată

Tu m-ai purtat, m-ai ocrotit;

Şi-s o făptură minunată

Că-n mine Tu, Preasfinte Tată,

Atât de mult ai investit.



O, cum putea-voi, Doamne, oare

Vreodată să Îţi mulţumesc

Pentru iubirea Ta cea mare?

Laudă, cinste şi-nchinare

Îţi voi aduce cât trăiesc.



18 iunie 2012