Poezie Deschide-te spre Ceruri...

Deschide-te spre Ceruri...



Deschide-te spre Ceruri pe aripi de credinţă

Înalţă-te spre stele mai sus, mereu mai sus

Nu-ţi gârbovi făptura; nicicând nu-i cu putinţă

Nici lutul, nici păcatul sta-n faţa lui Isus.



A ta fiinţă-ntreagă înseninări aşteaptă

Văpăile dorinţei spre înălţimi se-avântă

O, nu mai sta pe gânduri! N-auzi divina şoaptă?

Pătrunde-te de haruri, de Cerul care cântă.



Doreşti să sorbi din mierea ce-o dăruie iubirea

Dar Lucifer pofteşte azi numai dezbinări

Să nu-l pofteşti la masă, să nu-i râvneşti plăcerea

Ci-alungă-l cu Scriptura, cu rugi şi cu cântări.



Deci nu–ţi trăda credinţa nici de ar fi să vie

O vreme de ocară, o vreme de nevoi

O! roagă-te în Duhul şi îţi va da tărie

Să-nvingi în încercare, să ieşi chiar din noroi.



Spre Dumnezeu deschide-ţi auzul şi vederea

Încrederea adâncă să-ţi fie-un veşnic soare

Iar dezmierdarea Cerului ce-aduce mângăierea

Cunună o să-ţi fie, pe cap, nepieritoare.



ti/2005