Poezie REVELATII

REVELAŢII



La vremea hărăzită Dumnezeu

Mi-a revelat natura Lui divină

Şi am aflat că-n fire sunt de vină

Că El e Creatorul, dar şi Tatăl meu,



Că El îmi poate-ndepărta osânda

Ce condamnă sufletul la iad

Mă poate ridica atunci când cad

Să nu-mi pierd dorul, nici dobânda.



Şi am aflat cu multă bucurie

Că am un scop, am un destin

Că pot avea Harul din plin

Că pot fi-n lume-o mărturie.



Iar Natura ce mă înconjoară

Îmi vorbeşte de o măiestrie

Ce-a ntocmit frum’seţe, armonie

Şi îngeri care mă-mpresoară.



Aflat-am din Cuvântul Cărţii sfinte

Că-n Valea Plîngerii sunt călător

Spre un ţinut mai sus de nor

Unde domneşte un divin Părinte.



Iar Unsul Domnului – Hristos

Mi s-a descoperit prin gingăşie

Când m-a chemat la părtăşie

Cu cel ce-i sfânt şi credincios.



La vremea potrivită Tatăl meu

Mi-a revelat natura Lui divină

Mi-a spus să fiu şi sare şi lumină

De-aceea ’nalţ Numele Lui mereu.



Suprema revelaţie va fi-n momentul

Când Mirele veni-va să răpească

Mireasa Sa; apoi să răsplătească

Şi râvna pentru El şi-ataşamentul.



Martie, 2006