Poezie Ca tamaia inaintea Ta

Lumina Cărţii Sfinte străluce peste vreme





Săraci, o prea săraci am fi

De n-am avea o călăuză a noastră,

E prea puţin o pasăre măiastră-

Căci, cu nimic nu poţi asemui

Acestă Carte reânviind istorii,

Balsam vindecător şi fără de pereche,

Mai nouă parcă dar atât de veche

Scriptura Sfântă,urcuşul spre glorii.



Nimic din ce s-a scris ori se va scrie

Nu poate s-o întreacă, să-i fie la egal,

Citind-o,te cuprinde un dor înspre astral

Şi-un sentiment ferice, plăcut, suav te îmbie.



Lumina Cărţii Sfinte stăluce peste vreme,

Îndeamnă orice suflet la calea sfinţeniei

De-a pururi mesagerul, imboldul veşniciei

Te încântă această Carte venind ca să îndemne,

Curată fie-ţi viaţa,curată şi senină

Adeseori trecută prin încercări, iscoade;

Căci trebuie, ca pomul, şi noi s-aducem roade

Belşug de fapte bune, mereu să fim lumină.



Ce încredere, ce stare, idee şi speranţă

Cuprinde şi emană izvorul Sfintei Biblii,

Purtând învăţătura hotărâtoare lumii,

Simbol de împlinire, extaz şi cutezanţă.

13









Motiv de meditaţie(I)





Prin lumile ascunse ale atâtor vremi

Redeşteptăm istoria creştinătăţii noastre,

Reânviem lumina prin care te îndemni

Să cauţi un refugiu, în nu ştiu ce, în astre.



În tot ce poartă ’naltul, în totul necuprins

În viaţa trecătoare, în liniştea blâdeţii;

Adeseori tu singur te crezi prea slab, învins

Şi totuşi o speranţă e la sfârşitul vieţii.



O teamă ne cuprinde apusul meditând,

O teamă fără margini şi totuşi o scăpare;

Atunci o rugă a noastră spre ceruri înălţând

Ne- aduce consolare în viaţa viitoare.



Şi stăbătând cărarea legendelor prea vechi

Simţim o uşurare, o clipă mai fecundă,

Trăind în aşteptarea odihnelor cereşti

Cu bucuria-n suflet ce-n chip plăcut inundă.



La sărbătoarea sacră împlinitoare a vremii,

Încrezători în jertfa şi-n aspra judecată

Se îndreaptă crezul nostru avându-şi împlinirea

În munca ce aşteaptă de atâta timp răsplată.







14









Lumea întreagă Te cinsteşte





Lumea întreagă Te cinsteşte

Dătător de bucurii,

Sfântul Nume îl proslăveşte

Orice om, de-oriunde -ar fi.

Toţi Te ştiu, toţi Te adoră

Şi se închină înfricoşaţi,

Toţi Iisuse Te imploră

Să ajungă reînviaţi.

Până la marginea lumii

Sfânta Carte e ştiută,

O ştiau la fel străbunii

Mulţi şi astăzi o ascultă.

Ani întregi, sute, chiar mii,

A rămas pentru omenire

Gândul bun spre a nemuri

Crezul sfânt în mântuire.



……………………………



Suntem slabi, fără putere

Suntem Doamne ofiliţi,

Dar şi astăzi vrem a-Ţi cere

Să ajungem mântuiţi.

Suntem Doamne păcătoşi

Însă ruga către Tine

O înălţăm pururi setoşi,

Să ne ierţi, să ne faci bine.

15











-Iartă Doamne al meu suflet

Şi păzeşte-l de păcat,

Dă-mi duh blând şi pururi cuget

Să-Ţi slujesc în chip curat.

Eu Te aştept, ajută-mi dar

Să rămân mereu cu Tine,

Ştiu că nu este-n zadar,

Eşti Hristos, rămâi în mine.