Poezie NU MA CONCUREZ...

NU MĂ CONCUREZ...



Nu mă concurez cu nimeni

Nu pretind că-s un poet

IOANID e cel mai mare

Vă declar că nu regret.



Mă hrănesc cu versul lui

(Stilu-i eminescian)

Este cunoscut de mulţi

Tot mai mult din an în an



DORZ urmează după el

Cu "Cântări nemuritoare"

Când parcurgi acele pagini

Ai clipe de sărbătoare.



Vin alţii – toţi talentaţi

Ei ne dau stihuri alese

Ce produc edificare

Şi de toţi sunt înţelese.



Ce am spus e adevăr:

Nu-s poet; sunt amator

Aştern gânduri inspirate

De preasfântul Creator.



Folosesc doar timpul liber

Cât permite energia

Dar apoi privesc uimit:

Ce rezultă-i POEZIA.



E modestă, e săracă?

Nu-i ales mărgăritar?

Dar de mângâie un suflet

N-a fost scrisă în zadar.



Nu aştept apreciere

Stilul meu nu-i popular

Dar mai ştii? Poate c-alină

Lăuntrul cuprins de-amar.



Iar de vreţi să criticaţi

Versurile publicate

Nu mă supăr; ştiu că vreţi

Opere mai elevate.



Recunosc: veţi întâlni

Şi expresii complicate

Acesta-i limbajul meu

De el nu mă pot desparte.



Abordez teme diverse

(Sper că toţi aţi sesizat)

Dar mă bucur de un lucru:

Pân’ acum nu-s cenzurat.



Despre dragostea divină

Voi cânta neîncetat

Numai ea rodeşte-n mine

Sfântul trai înmiresmat.



Rog pe Tatăl îndurării

Să mai dea un Eminescu

Am în mine simţământul

Că va fi chiar Dugulescu.



Nu mă concurez cu nimeni

Nu pretind că-s un artist

De nu-mi reuşeşte rima

Mă duc să mă fac corist.



gc/Martie, 2006