Poezie ISUS si eu...

De ce-am nevoie oare de-atata bogatie?

Cand,TU Isuse Doamne,n-ai vrut sa fi bogat...

De ce mandrii desarte cararea mi-o imbie,

Cand drumul umilintei,Tu Rege,l-ai urmat.



Ce straniu mi se pare sa stiu ca am atatea,

Ce n-au nici o valoare in cumpana din cer

C-am strans zadarnic lucruri ce mi-au sleit puterea

Cladind nisip de vise,ce praf se fac,si pier.



Ce straniu mi se pare,sa am o casa mare,

Cand stiu,ca Tu,adesea,n-aveai macar un pat.

Ciudat!Eu stau in tihna si multi imi dau onoare

Iar Tu,Stapanul lumii,erai un alungat...



Si multe vanturi aspre Ti-au fluturat obrajii

Si lacrime amare varsatai in pustiu.

Iar noi,la mese pline,petrecem fara grijuri

Ce multi crestini Isuse,de lacrimi nu mai stiu.



Ne-a inrobit confortul,si banii...ne indoaie.

Si-am vrea mai mult sa strangem in pumnul nostru mic.

Secatuim pamantul de aur si gunoaie

Si doar avem atatea,iar Tu,n-aveai nimic.



Ai adunat pe drumuri,saracii si descultii.

I-ai invatat iubirea,si ei,Te-au ascultat.

Cu vamesii la masa ai stat,Stapanul lumii,

Cu pacatosii-n strada,si nu te-ai rusinat!



Iar noi,trasam prin lume urme fara capat

Ne strangem intre palme furtuni de valuri reci.

Ne-am inaltat statui si ne-admiram portrete

Iar inimile-s goale,pustii santem,si seci...



Arata-mi drumul slavei ce duce-n vesnicie,

Cararea biruintei ce-o dai celor ce plang...

Invata-ma ca pacea o dai in stamtorare,

Ca roadele rabdarii,in lacrime se strang.



Ca dragostea e aur...e cel mai scump tezaur

Dar n-are stralucire fara lucirea Ta.

Si-ajuta-ma,ca-n toate,sa caut umilinta

Ca numele Tau,Doamne,sa-l pot glorifica.