Poezie Cuvântul (4)

Păstrează Cuvântul întreg şi curat

oricâte neajunsuri să vină:

tu ştii că din ele vei fi scos vinovat

ori scos vei fi fără de vină.



Cuvântul din cer coborât e Isus

şi cum l-a-ncărcat de valoare

când: "Taci! Fără gură!" furtunii i-a spus

şi-a fost apoi linişte mare,



când: "Scoală-te-ţi zic!" răspicat porunci

şi-ologul porni ca să sară,

sau: "Vezi!" - un cuvânt, unul singur rosti

şi orbul văzu-ntâia oară,



când: "Lazăre, vino afară!" a spus

şi mortul, o, iată-l că-nvie!

Era Cel Ce cheamă pe cele ce nu-s,

era Viaţa din veşnicie!



Ce forţă e-ascunsă-n cerescul Cuvânt!

Şi, dacă a fost forţă vie,

cât timp a trăit Domnu-n El, pe Pământ,

şi astăzi şi-n veci va să fie!



Şi astăzi se nasc fii cereşti prin Cuvânt

să fie aici mărturie

că e Dumnezeu între cer şi pământ

şi-un Rai şi un Iad... pe vecie.



Curente, imperii, idei, ne-ncetat

vor trece, si cerul. Pământul.

Rămâne în veci glorios, neschimbat,

Cuvântul. Isus e Cuvântul.



Ce forţă e-ascunsă-n cerescul Cuvânt!

Şi dacă a fost forţă vie

cât timp a trăit Domnu-n El, pe Pământ

şi astăzi şi-n veci va să fie!