Poezie CREZ (2)

"lacov L-a întrebat: "Spune-mi, Te rog. Numele

Tău!" El a răspuns: "Pentru ce-Mi ceri Numele? " Şi

l-a binecuvântat. " (Gen. 32:29)



Mă sfiesc

să rostesc

DUMNEZEU.



mi-ai vorbit

în Eden.



Nu prea ştiu

Cine eşti,

cum gândeşti

ce voieşti

şi, trufaş,

Te-am chemat

DUMNEZEU.



Fraţii mei,

cutezând,



meşteresc la un chip

cam bărbos,

cam sever,

cam bătrân

şi cam prunc.

Poleindu-I cu-argint

şi cu pietre de preţ

l-au fixat în pereţi

şi i-au zis

Dumnezeu.



Ei ştiu totul mereu



n-au sfieli



ca a mea



ştiu un cifru



în care-Ţi vorbesc.



Sunt severi,

sunt bărboşi,



sunt bătrâni,

nu prea-s prunci.



N-au probleme că nu le-ai răspuns.

Tu Te-ascunzi prin firide

şi pleci

dintre ei.



Dar Te-opreşti

când auzi

un suspin.



Când un suflet se frânge

în plânset amar

îi zâmbeşti,

îl mângâi,

îi dai Har...



Mă sfiesc

să rostesc

DUMNEZEU!



Ştiu cum eşti,

cum zâmbeşti,

cum mângâi

cum vorbeşti -

glasul Tău

îl cunosc

dintre sute de mii.



închid ochii

mă plec,

gând de rugă rostesc.

însă nume să-Ţi pun

nu-ndrăznesc...