Poezie Bucuria încercării

"Eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu

sunt vrednice să fie puse alături de slava viitoare, care

are să fie descoperită faţă de noi. " (Romani 8:18)



Cât de mare-i preţul vieţii ce odată tot apune!

Dar ea merită alături cu cea veşnică-a o pune?

Merită să pui alături încercarea de-o clipită

cu răsplata glorioasă ce va fi în cer primită?

Merită să-ţi pierzi credinţa pentru-o trecătoare lipsă?

Pentru-o clipă de-ncercare veşnicia să-ţi stea-nchisă7



Binecuvintează, dară, un necaz, o strâmtorare!



Ai fost astfel găsit vrednic să fii pus la încercare!



Cine-ncearcă-n foc metale care n-au nici o valoare?



Aurul se-ncearcă astfel!



Strălucirea-n foc răsare!



încercarea e dovada că în tine este aur.



Dar e-amestecat cu zgura.



Dumnezeu, ca Meşter Faur,



trebuie prin foc să-l treacă spre-a-i verifica tăria.

După locul încercării vei cunoaşte bucuria.

Linişieşte-te, tu, care eşti supus la încercare!

Dumnezeu Se-ncrede-n tine, vede-n tine o valoare.

Dacă-ar şti că te vei pierde, focul chiar acum l-ar stinge.

N-ar îngădui, fii sigur, de tine a se atinge.

Domnul pe cei slabi îi cruţă şi îi lasă-n voia firii.

Dar aceştia, vai, nu gustă bucuria izbăvirii.

Fii convins: cu cât mai mare e acum o încercare,

cu-atâta bucuria va fi mai strălucitoare.

Şi, ca să o strângi în suflet ca pe-o binecuvântare,

nu e preţul încercării pe potriva ei de mare!