Poezie ELIBERARE (1)

1. Când te-am privit întâia dată, Doamne,

Când m-am uitat în ochii Tăi adânci,

Vâzut-am, Doamne, lacrimi de tristeţe

Şi am văzut cu inima cum plângi



2. Stăteam pe-o cale strâmbă, pustiită

Şi mă uitam în zare, spre liman

Şi căutam o oază mai umbrită

Pentru un suflet frânt şi făr’ alean



3. Dar ochii Tăi mi-au arătat oglinda

În care m-am privit cum arătam

M-am îngrozit de faţa-mi biciuită

De-atâta ură, frică şi păcat...



4. Am alergat atunci la Tine, Doamne,

Şi m-am oprit în braţul Tău iubit

Căci am simţit cum curge mântuirea

Din mâinile ce-odată s-au jertfit...



5. Aştept acuma binecuvântarea

Unui alt drum, ce nu e pustiit

Şi o lumină-atunci când vine înserarea

Ca să ajung la munte, însfârşit.