Poezie VREMELNICIE (1)

Imi pare-asa de trist sa cuget ca-ntr-o zi,

Poate chiar maine,pomii de pe-alee

Acolo unde sant au sa mai steie,

In vreme ce vom putrezi.



Atata soare,Doame,atata soare

Ramane-n lume dupa noi...

Cortegii de-anotimpuri si de ploi

Cu peri din care siruie racoare.





Si iarba asta iar o sa rasara,

Si luna tot asa o sa se-aplece

Mirata peste apa care trece...

Noi insa,nu vom fi a doua oara.



Si-mi pare trist ca se mai poate

Gasi atata vreme pentru ura,

Cand viata nu-i decat o picatura

Intre minutu-acesta care trece si celalalt.



Si-mi pare trist si ne-nteles

Ca nu privim la cer mai des,

Ca nu culegem flori,ca nu iubim:

Noi,care-asa de repede murim.