Poezie Ce scumpa-i rugaciunea!

Ce scumpă-i rugăciunea!



Ce scumpă-i rugăciunea

când mă trezesc din somn

Făptura-mi liniştită

se-nalţă la-l meu Domn.



Şi tihna e supremă

mă lasă să-i vorbesc

Să mă destăinui dulce

cu gândul ce-l nutresc.



Întâi îi dau cinstire

că-i Domn şi că există

Că e Stăpânul vieţii

că nu vrea lumea tristă...



Că n-are-asemănare

în Universu-ntins

E forţa ce conduce

cu El sunt neînvins.



Şi stau în adorare

în starea consternată.

Doresc să nu sfârşească

extazul niciodată.



Aduc apoi în rugă

nevoia celor mulţi

Nevoia mântuirii

te rog să mă asculţi.



Nevoia de Scriptură

cu farmecul din ea

Ce-nvaţă nemurirea

când omul va-nvia.



În Duhul merg ’nainte

curaj să spun am prins

De dragii mei din casă

de dorul lor aprins.



Să cer în umilinţă

la sfintele-i picioare

Ca grija Lui cerească

pe toţi să-i înconjoare.



Nu uit să zic de fraţii

de-o trudă şi-o simţire

Păzească-i braţul Lui

cu-o sfântă ocrotire.



În mila Lui cea mare

ferească-i de-ntinări

Să meargă cu credinţă

pe sfintele cărări.



La urmă păcătosul

cel mai nevrednic rob

Ce-a fost odată-n tină

doar un netrebnic ciob,



Ridică doar privirea

Cu tremur şi ardoare

"Fă-mi Tu Părinte parte

de zilele cu soare.



M-ajută să fiu sarea

şi-a Cerului lumină

Să fiu tot timpul vrednic

de voia Ta divină.



Iar de-o veni furtuna

cu mugetul ei groaznic

Cu vânturi ce doboară

cu valul ei năpraznic,



Atuncea dă-mi putere

să stau la suprafaţă

Să pot vedea-ncurând

o nouă dimineaţă."



Ce scumpă-i rugăciunea

din somn când mă trezesc

Mă poartă cu tandreţe

la limanul îngeresc.



gc/ti