Poezie E prea puţin

E prea puţin.



Eu n-am avut un cuget rău, N-am fost în viaţă un călău, Pe Dumneueu l-am aşteptat să mă ajute în nevoi, Am vrut să am ce-aveţi şi voi, Doar n-ai să-mi spui că-i un păcat?

Mă-nsufleţea acelaşi dor ce-l văd în ochii tuturor, N-am vrut să fiu mereu argat şi toţi poruncă să îmi dea, Voiam s-ajung un " cineva", Doar n-ai să-mi spui că-i un păcat?

Dorinţa de-a urca mereu o ai şi tu - spre Dumnezeu. Clipa s-ajungi încoronat o tot aştepţi cu dor nespus, Mă vreau printre cei mari inclus, Doar n-ai să-mi spui că-i un păcat?

Dacă greşesc...? Sunt muritor, Câţi nu greşesc la rândul lor ? N-am vrut, dar am alunecat

în lucruri ce le-am jinduit, Tot omul este prihănit,

Doar n-ai să-mi spui că e păcat?



:::::::::::::::::::::::::::::::::





Nu ştiu...dar, uite-am cugetat

ce-i de folos cu-adevărat:

Secretul unei fericiri ţi-l spun, va trebui să-l spun,

Nu stă în faptul de-a fi bun,

Stă-n jertfa unei mari iubiri,



Nu în iubirea pentru eu ,

Ci-n dragostea de Dumnezeu, În harul ăstei legi rămâi,

Mereu încrezător, supus,

Harul vorbeşte de Isus, El ne iubise mai întâi.



Păcate şi fărădelegi,

Asupra-I le-a luat întregi

pe toate câte le-am făcut...

Hai omule spre clipa ta

Şi nu mă vei mai întreba

aşa ca-n vechiul timp trecut.



Întreabă-te cu gând schimbat:

Doamne! Ce fac eu, nu-i păcat ?

Acesta-i singurul traseu

ce te va duce spre răsplată.

Învredniceşte-ţi viaţa toată

cu o trăirea-n Dumnezeu.



La câte întrebări ţi-ai pus,

Ai un răspuns deplin: Isus !

Nu-i nume-aici mai scump, mai drag

în care să te mântuieşti,

Ce bine-ar fi să îl primeşti

străine călător pribeag.



Peste al tău trecut pătat,

Se pune harul minunat,

primeşte-l astăzi pe deplin,

Lasă-ţi în grabă lumea ta

Hai vino şi nu amâna,

La ce renunţi...e prea puţin.



Amin.