Poezie TINARUL CRESTIN DE FORMĂ

Tînărul creştin de formă,din somn s-a trezit,

Dar cade iar pe pernă, foarte obosit.

Se uită la ceas, dar ochii îl dor

Petrecuse noaptea la televizor.



Conştiinţa,îl scoală din nou şi îi spune;

-Azi e Duminică,biserică,timp de rugăciune,

Nu vezi? Cel rău timpul îţi fură..

Dar el, îi puse mîna la gură.

-Aş vrea să mă scol,dar oboseala nu mă lasă.

Şi ce?!.. Nu mă pot ruga şi acasă?

Şi-acasă timpul de rugăciune-i primit..

Şi se-ntrerupse singur cu-n sforăit.



Tînărul creştin de formă la biseric-a sosit,

Aşteaptă pe la uşă momentul potrivit.

Apoi, ascultă înăuntru ce se petrece,

Era ceasul cam.. zece fără zece!



Cînd fraţii la rugă să mulţumească s-au sculat,

Deschise uşa-ncet şi pe furiş s-a strecurat.

A vrut să treacă aşa neobservat,uşor

Dar,deranjase o persoană călcînd-o pe picior.

Apoi începu să mulţumească

şi el ca celălalţi fraţi,

Care erau acolo, de la nouă adunaţi.



Venise timpul de evanghelizare,

Dar pentru el, o plictiseală mare.

În timp ce peste fraţi,se coborîse har

El a scos celularul din buzunar.

Pe el harul nu-l putea pătrunde,

Că trimitea mesaje, cine ştie unde?!



Prin mulţime, cînd serviciul s-a terminat,

Tînărul creştin de formă,o fată a căutat.

A stat de vorbă mult cu ea-n picioare,

Printre maşini acolo în parcare.



Dar pastorul, foarte vegheator,a înţeles,

Ca venea la biserică doar cu interes.

Cu blîndeţe şi-nţelepciune i-a vorbit,

Şi tînărul, din drumul lui greşit, a fost oprit.

Pentru că mustrarea a fost primită,

Şi schimbarea lui a fost vădită.



Tînărul creştin,avea acum o cale nouă

Venea la rugăciune nainte de-ora nouă,

Şi-n loc de celular..ca-n urmă c-o săptămînă,

Avea acum în schimb o Biblie în mînă.