Poezie Locaş

Cum de-am crezut că vom zidi din piatră

locaş pentru Iehova Dumnezeu?

Când cerurile cerurilor, iată,

nu-L pot cuprinde-n ele vreodată,

cum va-ncăpea-ntre ziduri... DUMNEZEU?!



El a zidit tot ceea ce-i mişcare

şi ceru-ntreg Îi e divinul tron,

pământul aşternut pentru picioare.

Cum să-L cuprindă catedrale, oare,

pe-Acela Care n-are etalon...?!



Cum ne-a orbit până-ntr-atât trufia,

să ne-apucăm zidiri a-I ridica,

să mărginim acolo veşnicia,

să coborâm acolo Măreţia

lui Durnnezeu, spre a-L glorifîca...?!



O, Cel Ce nu încape în tipare

încape-ntr-un locaş de necrezut,

dar nu e un locaş de închinare,

ci-i lacrima căinţei - cea mai mare

biserică în care e-ncăput...