Poezie Moştenitor de galaxii

Să n-am nimic în viaţa mea. Sihastră

să fie de a lumii viaţă rea.

Să vieţuiesc spre zarea cea albastră,

Zborul măreţ de pasăre măiastră

să-l exersez cât pe pământ voi sta.



Să nu-mi aducă nimeni mare fală

ştiind că asta îmi va dăuna,

Să nu-mi îmbrac aici costum de gală,

Necunoscut să-mi duc intrarea triumfală

în veşnicii. Acolo-i slava mea.



Să nu cuprind în braţe bogăţie,

Doar umerii să-Ţi poarte crucea grea.

Iar dacă suferinţa mă îmbie

spre deznădejdea morţii, spre sicrie,

Să nu mă tem : Facă-Se voia Ta !



Există-n Tine-un spirit de dreptate,

Nu-l înţeleg. Doamne cum aş putea ?

Dar dincolo de tot şi peste toate,

Din rău ce-am fost prin marea-ŢI bunătate

transfigurat, etern voi rămânea.



Să n-am nimic, să nu-mi aduceţi fală,

Să nu cuprind în braţe bogăţii,

Să rabd aici, să n-am costum de gală,

Dar dincolo, în slava Ta astrală,

Mă vreau moştenitor de galaxii.