Poezie Renunţări

Renunţ la vorbele de bine

Şi de la tine...şi de la tine...

Nu din acestea-mi strâng comoara,

Mai bine vreau să port povoara

ne-ndreptăţitelor suspine.



Renunţ la stimă, la onoruri,

Fă-mi Doamne Tu, alte favoruri.

Decât mândria să mi-o cresc,

mai bine-n har dumnezeiesc

să îmi îmbrac atâtea doruri.



Renunţ la prietenii strivite

de-un gest ori gânduri bănuite.

Prietenia nu se cere,

Ea poate doar să se ofere,

Dar câţi, câţi şi-o mai pot permite ?



Renunţ la cele trecătoare,

la umbre, gânduri călătoare.

Decât să-mi bâjbâi căutarea

mai bine voi urma chemarea

spre a luminii desfătare.



În preţul laudei adunate

se află renunţări trunchiate.

Voi renunţa de azi deplin

la viaţa înmuiată-n chin,

Prin... renunţarea la păcate.



Ne-ndreptăţitelor suspine

povoara să le-o port mai bine.

Căci peste plânsul unei vieţi,

Din renunţări şi din tristeţi

vor creşte bucurii depline.



Renunţ la tot ce nu-i al meu

dar prea l-am adunat mereu.

Căci nu-i nimic aşa divin

decât să laşi amarul chin

al lumii pentru Dumnezeu.



Iar pentru veacul care vine

Voi renunţa de tot la mine.

Voi renunţa la toţi, la toate

ca dincolo-n eternitate

să pot fi veşnic lîngă Tine.