Poezie Copilul fără nume

" Când nu eram decât un plod fără chip, ochii tăi mă vedeau " Psalmul 139: 16.



.. .. .. ..



Trimiteţi către slavă rugăciuni şi plângeri,

De ce trimiteţi nenăscute voci de îngeri ?

O sumbră ceaţă înconjoară citadela,

Nemângăiată plânge peste vremi Rahela,



Misterioasă jale i s-a dezvelit pe faţă:

A fost numai o noapte...fără dimineaţă ?

Nici plânset, nici surâs la căpătâi,

Nici gângurit şi nici o zi dintâi .



Un cântec jalnic se aude, un prohod...

Ce clonă-l înviase iarăşi pe Irod ?

Un ţipăt de copit trezeşte Rama:

Nu mă ucideţi!Încă n-am zis mama!



Ascultă-i!...pruncii nenăscuţi imploră şansă:

" Mămica noastră, scoală-te din transă ! "

Guriţe-şi caută sânii, vor să crească,

Dar mai întâi lăsa-ţi-i să se nască.



Doar un coşmar poate ucide-un vis,

Un înger îţi vorbeşte prin cuvântul scris :

" Ascunzi umbrirea vieţii-n tine - mare har ! "

Nu rupe firul vieţii, moartea-i un coşmar.



Familie de astăzi tandră şi creştină,

Dă ochilor ascunşi un licăr de lumină,

Vei naşte cu durere lacrime postume,

Când nenăscut îngropi, copilul fără nume.