Poezie Va rămânea cununa

În palma-Ţi înfierată

de cuiul asasin,

Îmi pregătise-şi Tată,

Cel mai frumos destin.



Şi sfintele-Ţi picioare

pironu-l străbătu,

Să-mi scoată din pierzare,

Fiinţa ce căzu.



Să nu mai stau pe uliţi,

Pierdut şi asasin,

Ţi-au mai intrat şi suliţi

în coastă - Domn Divin.



Aş fi o arătare

ce iadul va să-nfrunte,

Dar Tu ai scris iertare

Şi-n spinii de pe frunte.



De-acum şi mâini, picioare

Şi inima-mi e-a Ta.

Şi-n viaţa viitoare,

De dincolo de stea,



va rămânea cununa

mereu pe fruntea mea.

Hai vino ! Nu-i doar una,

E şi cununa ta.