Poezie Poetii nostri...

POEŢII NOŞTRI...



Poeţii noştri ne-au lăsat o moştenire

Bogată în cuvinte şi-n expresii

Ce lasă-n inimi de neuitat impresii

Ne-ndeamnă la o viaţă de neprihănire.



Ai noştri poeţi şi-au înţeles chemarea

De-a fi ambasadorii lui Hristos

În stihuri meşteşugite maiestos

Ne dau imbold să-nvingem încercarea...



Ne dau imbold în cursa către stele

Şi ne stârnesc doruri de trăiri divine

Să ştim că Ţara de lumină ne-aparţine

Unde nu vor fi nevoi, nici sarcini grele.



Un Dorz, un Ioanid, un Moldoveanu

Lăsatu-ne-au în versuri crezul lor

Ei fost-au inspiraţi de Tatăl Creator

Să uşureze frământarea şi aleanu.



În pagini de aleasă întocmire

Vedem un zel şi-o pasiune arzătoare

Pentru-mpărăţie şi trăirea jertfitoare

Pentru Salvator şi-a doua Lui venire



Au înfruntat şi prigonire şi sfidare

În vremea grea de tristă amintire

Dar au rămas loiali în simţ şi în slujire

Pilde pentru vieţi de zilnică predare.



Poeţii noştri au iubit CUVÂNTUL

Au cunoscut divina lui provenienţă

L-au promovat cu deplină competenţă

Căci le-a însufleţit şi inima şi-avântul.



Unii s-au dus; dar a rămas mesajul

La vremea cuvenită transmis cu dăruire

Şi-n anii grei de cruntă prigonire

Doar Dumnezeu le-a insuflat limbajul.



S-au dus; dar generaţia de azi cunoaşte

Pe Dugulescu, Popovici, pe alţii, dedicaţi

In lucrarea sfântă cu bucurie implicaţi

Chemând pe tineri şi bătrni în sfânta oaste.



Călăuziţi mereu de idealul veşniciei

Ei răspândesc mireasma valorilor cereşti

Ne-ajută să scăpăm de grijuri pământeşti

Să cântăm chiar şi-n vremea sărăciei.



Versificări alese ne farmecă fiinţa

Şi ne încurajează să-L aşteptăm cu dor

Pe Cel ce s-a făcut prin jertfă Salvator

Şi ne sfinţeşte şi gândul şi dorinţa.



Poeţii noştri ne-au lăsat o moştenire

Ce o transmitem generaţiilor viitoare

Celor ce iubesc cântări nemuritoare

Şi scrisul inspirat şi-a Domnului venire.



gc/Martie, 2006