Poezie Nepasare

NEPĂSARE



De ce mai stai nepăsător

Când Tatăl te chemă pe nume?

Ţi-a spus de Fiul Salvator

Dar tu doreşti numai renume.



De ce mai stai nepăsător

Când zilele-s aşa puţine?

Să ştii că-i fi nemuritor

În mare slavă sau ruşine.



De ce nu te grăbeşti spre Har

Să guşti din pacea sufletească?

Fără Isus eşti doar hoinar

Eşti doar ţărână pământească.



De ce ai stins tânjirea vie

Ce a plantat-o Tatăl tău?

Ea te înalţă-n veşnicie

Scăpându-te de orice rău.



De ce respingi o voce blândă

Ce te imploră să te-ntorci?

Nu ştii că diavolu-i la pândă

Că vrea să fi argat la porci?



El vrea să-ţi devasteze traiul

Să te arunce în abis

El vrea să îţi răpească raiul

Să fi în temniţă închis.



De ce sfidezi mereu vestirea

Ce-ţi poate transforma destinul?

Când laşi să stăpânească firea

La urmă vei gusta pelinul.



Răspunde azi ofertei sfinte

Şi smulge-te din nepăsare

Slujeşte-L pe bunul Părinte

Şi îţi va da în Cer intrare.



gc/Martie 2006