Poezie Rob netrebnic

De n-am crescut în ochii mei

prea mult şi mă consider mic,

E pentru că Tu, Doamne, vrei,

Încă să mă mai creşti un pic.



De n-am răspuns cu glas răstit

injuriilor nefondate,

Ci-am deschis gura-n glas şoptit,

Este că am şi eu păcate.



De n-am cârtit când în impas

îmi ajunsese-ntregul ţel,

E pentru că mi-a mai rămas,

Şansa de-a renunţa la el.



De mi-am întors al meu obraz,

Spre-a doua palmă... s-o primesc,

E pentru că mi-ai dat răgaz

întru răbdare să mai cresc.



De n-am luat ce nu-i al meu,

Înconjurat de-atâtea-n jur,

E pentru că Tu - Dumnezeu,

Mi-ai dat porunca: să nu fur.



De n-am hulit cu glas barbar,

Sfinţenia numelui Tău,

E pentru că m-ai scos prin har

din lume şi al morţii hău.



De l-am hrănit pe cel flămând,

De-am îmbrăcat săracul gol,

De am rămas mereu bătând

din aripi în acelaşi stol,



De-am ascultat, de-am fost umil,

De-am ridicat pe cel căzut,

De te urmasem de copil,

Ori...alte lucruri de-am făcut,



Tot aş rămâne doar un mic

netrebnic rob ascultător,

În tot ce fac, nu e nimic

mai mult ca ceea ce-s dator.