Poezie Acolo-n scumpa odăiţă...

ACOLO-N SCUMPA ODĂIŢĂ...



Acolo-n scumpa odăiţă

Cu Domnul meu mă întâlnesc

Deschid a pieptului portiţă

Cu El în simţ mă contopesc.



Căci numai pe genunchi găsesc

Deplină pace şi linişte

Şi gânduri sfinte-mpărtăşesc

Şi uit de vremuri de restrişte.



Şi-İ simt atingerea plăpândă

Ce mângâie capul plecat

Şi-a Lui privire dulce, blândă

Mi-alină duhul întristat.



E-aşa uşor să-İ spun durerea

Să mă destăinui; chiar să plâng

Şi El îmi dă din nou puterea

Când dorurile mi se frâng.



El îmi ascultă doleanţa

La orice vorbă e atent

Cu El e dulce alianţa

A Lui iubire e torent.



Îngrijorarea vieţii mele

Se risipeşte-n faţa Lui

Îmi ’nalţă visul către stele

Ca El, pe lume, prieten nu-i.



Acolo-n scumpa odăiţă

Cu Domnul meu mă întâlnesc

Deschid a pieptului portiţă

Cu El în simţ mă contopesc.



gc/1 martie, 2006