Poezie Spun cum spui Tu

Când am citit Sfânta Scriptură,

La început credeam aşa :

Că-i ne-nţeleasă şi obscură,

Aşa credeam...dar nu era.



Cu Moise străbătând pustiul,

Spre patria ce-l aştepta,

Credeam că-i muri bidiviul

de n-a ajuns...n-a fost aşa.



În Balaam vedeam profetul,

Ce pe Cristos îl anunţa,

Credeam în el şi-n epitetul

de cărturar...dar nu era.



Lângă Samson vedeam idilă,

Când preafrumoasa îl tundea,

Credeam că îl iubeai, Dalilă !

Aşa credeam...dar nu-l iubea.



Priveam cuprins de-mpotrivire,

La tot ce Biblia-mi spunea,

În Dumnezeu - numit Iubire,

Vedeam şi ură...nu era.



M-am deşteptat atunci când Fiul,

Pe Golgota şi-L trimitea,

Am fost şi eu să-I văd sicriul

jos în mormânt... El, nu era.



De-atunci izvorul - fericirea -

Inundă existenţa mea,

Credeam că nu-mi găsesc Iubirea,

Aşa credeam...n-a fost aşa.



Căzuse toată îndoiala,

Prin care fiinţa mea trecea,

Astăzi Cuvântul Tău mi-e fala,

Nici chiar în gând, nu-L voi trăda !



Cu strigătul de revenire,

Prin Duhul Sfânt mă vei nălţa,

Mi-e dor de marea întâlnire,

Până atunci...Slăvite Mire,

Spun cum spui Tu, aşa-i...aşa !





Cornel Stelian Popa