Poezie FURTUNA

Cănd vezi de departe nori negri-n duel,

N-ainte să vină stropii de ploaie,

Un vior porneşte ca un rebel,

Şi-n goana-i turbată aduce cu el,

Şi paie.. şi praf.. şi gunoaie.



El prinde-n vîrteju-i tot cei uşor,

Oricine în jur poate să vadă;

Aduce lucruri desprinse în zbor,

Pleava o-nalţă în sus către nor,

Apoi, de-acolo o lasă să cadă!



Aşa se întîmplă pe calea creştină

Cînd vine şi bate-a-ncercări furtună;

Sînt repede duşi acei ce-s cu vină,

Ce au zidit pe nisip şi pe tină,

Şi n-au ales temelia cea bună!