Poezie EŞTI PĂSTOR

Să nu te faci singur păstor,

Că nu vei fi de ajutor

Pentru adunare,

Dacă n-ai chemare!

Slujba,e de Domnul dată

Corinteni aşa ne-arată,

De EL slujbele-s rînduite,

Nu de oameni împărţite!



Cînd o slujbă de sus vine,

Asta vede orişicine,

Şi dacă Domnul păstor te-a pus,

Îţi dă şi darul de condus.



Păstor nu te face-aşa dar,

O legitimaţie-n buzunar.

Nici fotografii, nici vre-o hîrtie

Nici documente, cu ştmpilă fie.

Nici de computer nu ţie dată

Pe-o hîrtie frumos ornamentată,

Nici neamurile, nici vre-un vecin,

Ci Acel ce e divin!

El a rînduit în adunare

Slujbele la fiecare!



Nu rîvni să fi păstor,

De nu-mplineşti ce eşti dator.

Dacă n-ai macar nici glasul,

Ca turma să-ţi urmeze pasul,

De n-ai revelaţii divine,

Vine turma după tine?!



Nu te face-n veci păstor,

Dacă oile îţi mor;

Cea pierdută nu-i căutată,

Cea rănită nu-i legată,

Celălalte risipite,

Lupul cîte una-nghite

Hai,.. nu spune prea uşor,

Că şi-atuncea eşti păstor

Treci cu turma nu odată,

Prin locuri unde nu e apă.

Dacă n-ai de sus stofă...

Nu eşti decît catastrofă!



Păstoria nu-i un joc,

Adormire în cojoc!

Păstoria-i slujbă mare,

Dragoste, sacrificare..

Şi dacă cumva, o doriţi,

Cum se cade păstoriţi!!!