Poezie ŢÎNŢARUL

Ca un ţînţar vine păcatul,

Cînd la unul,cînd la altul!

Vine-ncet, nu alarmează,

Foarte gentil se aşează.

De nu-şi are pe la urechi zborul,

Nici nu îi auzi motorul.

Şi odată aşezat,

Infectează cu-al lui ac.



Unii vegheatori.. îl vede,

Şi o palmă îi repede.



Cîte boli periculoase,

Ce devin contagioase,

Nu aduce un ţînţar?

Unii nici nu au habar.



Clevetirea-n adunare

E-un ţînţar, ce pişcă tare!

De nu se ia măsuri de prevenire,

Se-ajunge la nimicire!



Unii nu previn şi zic:

Un ţînţar?... nu e nimic!



Cineva,

Spunea

Un ţînţar, ştiţi cît de mic

L-a rănit pe taur.. nu un pic,

I-a făcut-o rău de tot;

Cînd l-a sărutat pe bot!



Un înţelept a spus odată clar:

"În ori ce ghindă, doarme un stejar!"



Deci, hai cu toţii cu grăbire,

La măsuri de prevenire;

În grădină să intrăm,

Peste tot să controlăm,

Să secăm băltoace,

Să golim borcane,troace,

Că ori ce apă stătătoare,

Poate fi o clocitoare!



Ca ţînţari să nu mai fie,

Să şpreiem cu apă vie,

Şi prin casă peste tot,

Cu versete, antidot.