Poezie ELIBERARE (2)

Satan mi-arată aşa ca prin fum,

Birturi şi crîşme mereu pe-al meu drum.

Mă cheamă năuntru un duh diabolic,

Dar nu mai vreau să devin alcoolic,

Nu mai vreau să mă uit îndărăt,

De alcoolul lui să mă îmbăt.



Aflat-am o cale ce duceîn sus

Şi merg înainte,pe ea e Isus.



Am fost beţiv şi-n nopţi tîrzii

Băteam soţia, băteam copii.

Le luam pîinea de la gură

Cu sticla mea de băutură,

Şi cînd de tot m-a despuiat

M-au dus la dezalcolizat.

Dar...totul a fost în zadar,

De sticlă m-a prins dorul iar

De-acuma mai înverşunat,

mai deseori m-am îmbătat!



Dar azi,pe oameni îi prinde mirarea

Ce n-a putut face dezalcolizarea,

Făcut-a mîna tare a lui Hristos,

Duhul de-alcool din mine l-a scos!



Acum,el nu e mort,e doar afară

Şi-ncearcă să mă cheme iară .

Colegul de muncă mă cheamă mereu

-Hai la o bere, plătesc eu!

Mă cheamă prietenii la un pahar,

Dar asta înseamnă să-mi bat joc de har.

De Isus care m-a eliberat,

Şi m-a scos din ghiara acestui păcat.



Mă chamă vecinii mă cheamă,mă cheamă,

Dar de la un timp băgat-au de seamă

Că-n mine toate s-au schimbat,

Şi-atuncea nu m-au mai chemat.



Acum acel care-i cheamă sînt eu,

Să le vorbesc de Dumnezeu.