Poezie GIGEL IN MISIUNE

Intr-o zi un baietel

Ce-avea numele Gigel,

A venit in graba mare

La tatal lui cu o-ntrebare.



Ca tatal lui un om mai rar,

Era un bun misionar.

Plin de zel si-n flacarat

Vestea cuvintu-n lung si-n lat,

Pe senin si vreme rea,

Orase, sate strabatea,

Si lucrand asa cu spor

A-ntors la Domnul mult popor.



Si Gigel la intrebat;

-Cand mai mergi la predicat,

Sa-nveti lumea ce e bine,

Pot sa vin si eu cu tine?



-O!.. zise tatal lui Gigel

Acum tu esti prea mititel

Dar promit, mergi in lucrare,

Cind vei fi, un pic mai mare.



Dar Gigel a insistat,

Pina l-a induplecat.

Si iata ca-ntr-o dimineata,

A plecat cu el in piata.



Langa drum la o fantana

Intalnira o batrina,

Ce voia sa scoata apa

Ei o ajutara-ndata.

Apoi undeva pe-o strada

Mersera, si ce sa vada,

O femeie ducea-n spate,

Un sac cu mare greutate.

Prea mare si prea grea,

A fost povara pentru ea.

Atunci cei doi iute,

O-ntreba ca s-o ajute,

Si tatal in aceia dimineata

Ii duse sacul pina-n piata



-No!..acum draga Gigel-

Zise tatal catre el,

O sa mergem inapoi

Inspre casa amindoi.



-Cum?!!! acas ne-napoiem?

Nu mergem sa predicam?

-O, Gigel nu fi mirat,

Noi deja, am predicat!

Asta a fost si-acum e gata

Noi am predicat cu fapta.