Poezie Rămâi în pocăinţă

Rămâi în pocăinţă,

Cum stă un bob în spic,

Altfel nu-i cu putinţă

să creşti, rămâi pitic.



Ca spicul pe tulpină,

În legănări de vânt,

Rămâi pe rădăcină,

flămând, mereu flămând,



mereu crescând spre soare,

Spre coacere mereu,

Speranţa viitoare

stă pusă-n spicul greu.



Recolta ce-o să vină,

Nu-s paie-ngălbejite,

Ci-i setea de lumină,

Cu boabe însutite.



Rămâi cuprins în harul,

De coacere adus,

Stă pregătit grânarul

de seceriş, Isus...



E gata ca să vină,

Eşti gata ca să pleci?

Ce-ncarci pe-a ta tulpină,

Te v-a-nsoţi pe veci.



Altfel...nu-i cu putinţă

să creşti, rămâi pitic,

Rămâi în pocăinţă,

Cum stă un bob în spic.