Poezie Pruncul Isus

Un Crin plantat de însuşi Dumnezeu

Luă fiinţă-n trupul omenesc,

Din cer s-a auziit un sfânt ecou!

Ce răsuna pe globul pământesc.



Un glas de îngeri se-auzea în zare,

Cântând spre slava Celui nou născut,

Iar cântul lor peste pământ şi mare,

Purtat era pe aripi ca de vânt,



Venirea Lui a fost de mult vestită,

Păstrată-apoi în suluri, de profeţi,

Dar taina, a ajuns dezvăluită

Când s-a născut Acel cu ochii semeţi!



Pământ şi cer, lumină şi-ntuneric,

Voi sunteţi martori, Celui nou născut,

În vremea aceasta Tatăl cel cucernic

Şi-a trimis Fiul pe acest pământ.



Naşterea Lui a fost deosebită,

El n-a venit la fel ca Împăraţii,

Nu s-a născut în casă-npodobită

Să simtă tot ce au simţit bogaţii!



Ci într-un grajd, în iesle, umilit;

În scutece-nvelit pe paie pus.

De abur fos-ta Pruncul încălzit,

De şi e Fiul Tatălui de sus!



Naşterea Lui vestită-a fost de-un înger

Păstorilor din câmpul Betleem.

Când îngerul s-a coborât din cer

În jurul lui parcă era-un Eden!



Să nu vă temeţi, zi-se vestitorul,

Căci vă aduc o veste minunată!

În Betleem vi s-a născut Mântultorul

El va salva o lume cei perdută!



Prin praful brăzdat de oameni şi vite

Păstorii la drum au pornit curioşi!

Să afle eii Pruncul, vestit dinnainte,

Când fos-Ta găsit, s-au închinat bucuroşi!



Naşterea Lui a plutit peste veacuri,

Ajungând în case de săraci şi bogaţi;

Iar mulţi azi î-L poartă în inimi şi-n gânduri

Până când de aici vom fi strămutaţi!



Primeşte-L prietene, pe Cel ce e sfânt

E ceasul din urmă când încă se-arată;

El şi azi se naşte în cuget şi-n gând

Predă-ţi astăzi viaţa, pentr-o lume înaltă.



Dec-gl