Poezie De vorbă cu mine

Ascultă! - conştiinţa mea,

Ce arzi din flacăra de sus,

Dacă doreşti să-mi furi ceva,

Ia tot ce am, ce voi avea,

Dar niciodată nu-mi lua

pe-al meu Isus.



Ascultă! - gândule fugar,

Printre castele şi spelunci,

Chiar dacă ai ajuns murdar,

Nu te porni în sens contrar,

Pe Sfântu-mpărţitor de har

să nu-L arunci.





Ascultă! - limbă, ce vorbeşti,

Mai mult decât poţi să cuprinzi,

Chiar dacă mai îndrugi poveşti,

Adevărate sau băbeşti,

Pe-al meu Isus, cu ce vorbeşti

să nu mi-L vinzi.



Voi, urechiuşe clăpăuge,

Da, tocmai voi să m-ascultaţi !

Nu prindeţi vorba care fuge,

Spre moartea cu a ei coşciuge,

Oricât vrea gura să le-ndruge

să v-astupaţi.



Ascultă-mă ! - smerite nas

în vânt, drept, coroiat, mic, mare,

Stau şi cu tine la taifas...

N-adulmeca, nu fii atras,

de al parfumurilor glas

nici de pahare.



Ascultă ! - periscop dispus

pe-a gâtului alcătuire,

Nu te-arăta prea mult dispus

de-a ridica bărbia sus,

Rotindu-te în sens opus

prea mult spre fire.



Voi umerilor, ascultaţi!

Ce-ngrijorare vă conduce

să incărcaţi, să încărcaţi

păcate? Vă debarasaţi,

acum de ele aplecaţi

mai mult sub cruce.



Voi lucrătoare, ce purtaţi,

Rodul din brazdă către pâini,

Mult, mult prea multe adunaţi,

Nu fiţi ai răului argaţi

vrednice mâini.



Nu vă plecaţi, nu vă-ndoiţi

îngenunchierea de înfrânt

picioarelor! Urcaţi să fiţi,

Alături de cei mântuiţi,

Ce se închină prăbuşiţi

pân la pământ.



Şi mai apoi - inima mea

Ascultă-mă! bătând mereu.

Nu fii deznădăjduit de rea,

Nu mă minţi, nu mă-nţela,

Rămâi mereu comoară-n ea

Tu, Dumnezeu,



Ca dincolo de asfinţit,

La vremea ceasului târziu,

Să ies din lutul prohodit,

Cu trup, suflet şi duh sfinţit

Spre a rămâne în sfârşit

de-apururi viu.