Poezie ...si totusi tainele soptesc...

....si totusi tainele soptesc...



Cand ma scol dimineata

Iti vad frumusetea si dragostea Ta

pe care mi-o arati prin niste raza

atat de zambarete,

cari patrund adanc prin atatea nevazuturi,

lovesc atatea molecule-n calea lor,

se arunca printre ramurile copacilor,

se oglindesc in fereastra si-mi spun

cel mai frumos mesaj: "EU SUNT cu tine, nu te teme".



Cand norii se ingramadesc pe cer,

si fulgerile alearga deasupra pamantului,

iar trosnete de tunet rasun in univers,

Iti vad suveranitatea si dumnezeirea Ta,

si totusi prin acestea imi spui

ca ma iubesti.



Cand privesc stropul de roua

de pe firele de iarba,

Iti recunosc bunatatea si purtarea Ta de grija;

Iti vad frumusetea, transparenta si gingasia.

Esti asa de minunat cand cobori

aceste margaritare ca sa-mi sopteasca:

"bunatatile Mele nu s-au sfarsit

si nici indurarile Mele nu sunt la capat".



Cand privesc marea si vad valurile ei

cum se lovesc de tarm,

si se sting, si altele se nasc,

si le-ai creat ca sa-mi fie pilda

ca sunt un val care asa usor se loveste de tarm...

si se stinge;

Si inteleg ca viata mea-i o mare cu atatea valuri

care vin si trec,

iar la urma urmei, imi dau seama

ca ele au infrumusetat viata

si fiecare val a adus o bucurie.



Cand privesc muntii, maretia lor,

frumusetea cu care i-ai impodobit,

realizez ca toate lucrurile le-ai creat pentru noi,

ca noi sa ne bucuram de ele si sa-ntelegem

ca esti Dumnezeu al dragostei.



Noaptea, cand fiecare stea rasare,

imi sopteste printre galaxii,

ca Tu, Doamne ma iubesti

si frumusetea pe care ai creat-o pe dosul cerului

e doar o umbra a locului in care locuiesti.