Poezie As fi dorit sa fiu...

In vazduhul as fi dorit sa fiu un fulg

Ce se pierdea printre ramurile goale;

Copiii sa ma prinda-n maini jucand,

Alunecand pe sanie la vale.



As fi dorit sa fiu un strop de roua

Si tainic sa ma asez pe-un fir de iarba,

Cu transparenta mea sa stea de vorba

Caderea mea sa-i fie-un semn spre-o dimineata noua.



As fi dorit sa fiu o stea

Pe bolta intinsa fara de hotare;

Pe ape copii sa ma pot vedea

Sezand pe rau la trecatoare.



As fi dorit sa fiu un fluturas

Sa zbor pe florile-n gradina;

O clipa sa ma las pe umeras

Zambindu-i fiecarui copilas.



As fi dorit sa fiu un licurici

Sa ma asez pe marginide poteci;

Copiii trecand, sa ma priveasca

Lumina mea iubire sa le daruiasca.



As fi dorit sa fiu stejar

Coroana mea creind o lume deasa,

La radacina mea sa fie-un jar

Drumetii obositi sa se-ncalzeasca.



As fi dorit sa fiu un brad

Mereu avand coroana verde,

Si peste vremi sa ma inalt

Spre astre, catre stele.



Sub fulgii de nameti dormind

In codrurile-acoperite de zapada,

Tacerea mea spre zari doinind

Chemand copii sa ma vada.

*

As fi dorit sa fiu un orologiu

Si pasul timpului sa il opresc,

Tinerii visand destin sa nu-i trezesc,

Nici perii albi ce tampla si-o odihnesc.



As fi dorit sa fiu...nimic

Un praf din galaxia blestemata,

Un vierme mic,

un bulgare, o piatra.



As fi dorit...e vorba ce ramane-n zbor;

Dar l-a ’nceput cand s-a proiectat pamantul,

Un mare Arhitect, Mester ziditor

A proiectat iubire, intr-un praf ce-l poarta vantul.



Si nu-s copac, nici fir de iarba

Nici fulg, nici licurici, nici roua;

Ci sunt un om, prin lumea cea pribeaga

Care alerg spre-o dimineata noua.