Poezie În fața Ta mă-nchin

ÎN FAȚA TA MĂ-NCHIN...



În fața Ta mă-nchin, Părinte

Îți dau onor căci Te iubesc

Fermecătoarele-Ți cuvinte

Mă duc cu gândul la incinte

Cu-n mediu sfânt, dumnezeiesc.



M-aplec cu sfântă consternare

Că-mi ești Stăpân dar și Amic

Cu mine ești în încercare,

Când marea dă învolburare.

Cu Tine, nicicând nu mă-nfric.



Mă însoțești în pribegie

Și mă ghidezi la orice pas

Prezența Ta mi-e bogăție

Îmi dai curaj și energie

Să merg, voios, înspre Acas’.



De când cunosc aroma dulce

A harului ce m-a captat

Nu mă mai duc pe la răscruce

Ci doar prin mediul ce produce

Avânt spre Tronul luminat.



M-ajuți în orice-mprejurare

Și mă ridici când sunt căzut

Vorbele Tale-s perle rare

Creează-n suflet exaltare,

Transformă-n aur un rebut.



Mă-nchin în fața Ta, O, Tată

Te recunosc ca Suveran

Îmi luminezi viața toată

Cu Raza Ta înmiresmată

Să pot să stau în sfântu-Ți plan.



George Cornici/21 Mai, 2012