Poezie Aripi de zbor

Nu apuci

N-ai să duci

Peste prag

Peste nori

Bogăţia-n şirag

Singur zbori.



Abundenţă? Avut?

Vis pierdut!

Amăgire e tot

Când nu mergi spre trofeu

Rămânând pe traseu

Ca soţia lui Lot.



Nu-ţi strivi-n bogăţii

Pe copii.

Toate pier

Când aduni

Dar nu puni

Şi în cer.

Doar ce dai

Face rai.



Dacă-ţi legi viaţa ta de pământ

Eşti înfrânt.

Doar ce-ai pus

Colo sus

Vei avea

Vei putea

Să culegi.



De-ai crescut

Numai colţi

Care sfâşie, rup

Numai gheare de lup

Pe ce bolţi

Şi-n ce rai

O să stai?



Bogăţii şi avut??

Vis pierdut!



Din genuni

Vin strigări:

Să-ţi aduni...să-ţi aduni

Mări şi ţări.

Stau cărări

Să le-apuci

Să te duci

Pe-a lor vad

Către iad.



Ce alegi?

Ce deslegi?

Ce culegi?



Vrei să zbori

Către slăvi de nespus?

Fă-ţi comori

Printre stele şi sori

Cu Isus.

Doar aşa veu zbura

Doar aşa.