Poezie Lumea iti arunca...

LUMEA ÎŢI ARUNCĂ...



Lumea îţi aruncă şi ură şi noroi

Şi te tratează cu dispreţ şi aroganţă

Nu te mira! Nelegiuirea e în toi

Dar pentru toţi mai este o speranţă.



Nu te mira când eşti privit de sus

De cei ce n-au un dram de omenie

Şi pe ei îi poate răscumpăra Isus

Numai să dorească un trai de armonie.



Să nu te-aştepţi să fi remunerat

Pentru o faptă nobilă şi bună

Ci îţi vor da ocară. Tu nu fi disperat!

Te-aşteaptă Sus o veşnică cunună.



Vor da cu pietre-n tine şi s-or bucura

C-au reuşit moralul să-ţi doboare

Dac-ar putea şi crezul ţi-ar fura

Tu dă-le zâmbet, pâine şi onoare.



De-ajuţi pe un căzut să se ridice

Şi nici măcar nu-ţi zice: "Mulţumesc"

Nu îngădui tihnei să se strice

Câştigă-l cu cuvinte ce zidesc.



Dar atunci când vor să-ţi dea otravă

Să te-ameţească cu duhul necurat

Retrage-te la locul tău degrabă

Indepărtează-te de mediul blestemat.



Lumea îţi aruncă derută şi ispite

Şi te tratează ca pe un intrus

Ar vrea să sorbi din stări cumplite

Ar vrea să te-ndeparte de Isus.



Tu răspândeşte-n jur numai iubire

Mireasma ei va cuceri pe mulţi

Şi vei vedea dincolo-n strălucire

C-a fost un Har de Rege să asculţi.



gc/Feb.2006