Poezie Rugă de seară

Se-aşează lin ca fulgul de nea

Mantia serii ce-ncepe de-acum.

Mi-e gândul fugar la fapte şi scrum,

La capre şi oi,

Dar... şi la ziua de-apoi.



Mă plec pe genunchiul trudit

Cercând să găsesc un cuvânt potrivit

Ce să-ţi spun astă seară.



Sunt necăjit că mia de griji ce-mi fac iar cu ochiul

Nu-mi lasă nici astăzi măcar un răgaz

Să stau să vorbesc doar o clipă cu tine,

Despre acea pace lipsă din mine.



Aş vrea atâtea să-şi spun,

Aş avea atâtea să-ţi cer

Şi totuşi mă tem

Să nu pleci cumva de la mine.



Te rog, rămâi seara asta aici

Căci vreau să mă-nveţi cum s-ascult

Mai întâi de glasul Tău blând şi subţire,

De caldu-Ţi cuvânt ce-l ai pregătit

Pentru orice om obosit.



Vreau să te rog să-Ţi pleci ochiul spre mine,

Spre acest corp de lut năruit,

Spre umbra ce seamănă

Cu făptura de-odat a mâinilor tale

Şi să-mi oferi iertare.



Ajută Doamne neputinţei mele

Şi dă-mi tăria Duhului Tău,

Fă-mă să plec în ţărână mândria eului meu,

Şi s-o îngrop acolo.



Trezeşte din mine tot ce e bun şi uitat,

Tot ce-ai sădit frumos şi curat,

Iar eu am lăsat la uscat

Cu indiferenţă.



Doamne, din multele minuni ce făcuta-i în lume

Te rog în genunchi să-mi oferi doar una şi mie,

Să umpli Tu aceea lipsă din mine

Cu ceea ce şti că-i mai bine.