Poezie TOT MAI MULT...

TOT MAI MULT...



Tot mai mult m-aplec în rugă

Tot mai mult te proslăvesc

O, Părinte-al veşniciei

Te ador, te preţuiesc!!



Tot mai mult mă-ncântă starea

Ce o gust încă de-acum

Când alăturea de Rege

Voi uita de val şi scrum.



Tot mai mult eu gust dulceaţa

Din Cuvântul Cărţii sfinte

De momentul întâlnirii

Tot mereu mi-aduc aminte...



Când mi-ai transformat viaţa

Făcându-mă servul Tău

Când m-ai izbăvit din tina

Unde mă ţinea Cel rău.



Zi de zi-s tot mai aproape

De acei ce te slujesc

M-ataşez cu drag de sfinţii

Care-n cor te preamăresc.



Ceas de ceas, clipă de clipă

Fermecat sunt de-al Tău Har

Harul Tău e o comoară

Mă-ntăreşte-n greu calvar.



Tot mai dragă mi-e viaţa

Când păşesc pe calea Ta

Ea mă duce-n nemurire

Când în faţa Ta voi sta.



Tot mai mult doresc să cresc

O, Stăpâne, în iubire

Ea-i aromă şi dulceaţă

Şi m-apropie de Mire.



Tot mai des îmi fuge gândul

La splendorile de-Acasă

Când în dulce părtăşie

Sta-voi cu ISUS la masă.



gc/Feb.2006